Ce s-ar fi intamplat… daca?

Zborul ar fi fost descoperit 1.000 de ani mai devreme?

Text: Ion Hobana, scriitor, expert in literatura stiintifico-fantastica

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

“Daca nasul Cleopatrei ar fi fost mai mic, fata Pamantului ar fi aratat altfel.“ Aceasta cugetare a lui Blaise Pascal se afla la originea unui fascinant exercitiu intelectual, jocul de-a “Ce-ar fi fost daca…“. In secolul al XIX-lea, el a dat nastere unei noi forme de expresie istorico-literara, numita, de catre filosoful Charles Renouvier, Ucronie (Utopia in istorie). Lucrarea lui cu acest titlu, aparuta in 1857, fusese precedata, cu mai bine de doua decenii, de prima ucronie avant la lettre, care a facut sa tresalte inimile nostalgicilor Imperiului: Napoleon si cucerirea lumii. 1812-1832. Istoria monarhiei universale. Autorul, Louis Geoffroy, isi imagina ca, in loc sa se retraga din Moscova incendiata, pierzandu-si armata la trecerea Berezinei, Napoleon se indreapta spre Sankt-Petersburg si ii zdrobeste pe rusi la Novgorod. Urmeaza o suita de stralucite izbanzi politice si militare, Imparatul devenind „monarh universal“.

Reteta a fost aplicata, ulterior, la numeroase momente cruciale ale istoriei. Sa ne intrebam si noi ce-ar fi fost daca:

• Hanibal ar fi nimicit legiunile romane si ar fi intrat in Cetatea Eterna; maurii ar fi devenit stapanii Spaniei;
• Invincibila Armada n-ar fi fost distrusa de furtuna, iar trupele spaniole ar fi debarcat in Anglia; Byron ar fi devenit regele Greciei; generalul Lee ar fi invins la Gettysburg si Sudul ar fi castigat Razboiul de Secesiune;
• Hitler ar fi invadat Marea Britanie, in loc sa atace Uniunea Sovietica. Sunt scenarii intemeiate pe faptul ca, deseori, Istoria a fost modelata de geniul, determinarea si momentele de inspiratie ale personalitatilor sale, fara a nesocoti rolul intamplarii. Putem sa extrapolam acest joc la alte domenii? Ar fi putut, de pilda, sa zboare un aparat mai greu ca aerul cu o mie de ani mai devreme decat a facut-o cel construit de fratii Wright, deci in 903?

Evul Mediu n-a dus lipsa de minti iscoditoare, dar stadiul de atunci al stiintei si tehnicii exclude un raspuns afirmativ. Isprava din 1903 a reprezentat incununarea unui lung sir de experiente, devenind posibila datorita inventarii motorului cu ardere interna in ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Ceea ce nu inseamna ca vehicule imaginare n-ar fi brazdat vazduhul acelui timp revolut, ceva mai tarziu.

Samarangana-Suthradara, text sanscrit din prima jumatate a secolului al XI-lea, este consacrat indeosebi problemelor arhitecturii si urbanismului. Capitolele 31 si 59 se refera insa la diferite masini si dispozitive, printre care se numara vimanele, aparate de zbor propulsate de un “motor cu mercur“, capabile sa navigheze in atmosfera pe distante mari. Iar in romanul in versuri Cleomades, menestrelul Adenet prelucra, la sfarsitul secolului al XIII-lea, povestea calului de abanos din O mie si una de nopti. Nu este armasarul cu sapte aripi din basme, ci un simulacru care “…deasupra si dedesubt/ avea niste cuie de otel;/ prin manuirea acestor cuie,/ el putea fi facut/ sa zboare in sus si in jos,/ in dreapta si in stanga.“ Sa pretuim asa cum se cuvine aceste marturii ale ingeniozitatii celor de dinaintea noastra si sa nu ne pierdem apetitul pentru jocul de-a „Ce-ar fi fost daca…“.

“Ar fi venit americanii“ si Romania nu ar fi ajuns in sfera de influenta sovietica?

Text: Adrian Cioroianu, istoric, redactor Dilema Veche, senator

Daca “ar fi venit americanii“, Ion Antonescu ar fi fost condamnat la moarte (si, cum nu ar fi depus cerere de gratiere din mandrie, ar fi fost executat), dr. Petru Groza s-ar fi aliat cu socialistii si ar fi intrat in primul guvern postbelic ca ministru al Agriculturii, regele Mihai ar fi fost obiectul mai multor atentate organizate de sovietici de-a lungul anilor ’50, frontiera cu URSS ar fi fost tot pe Prut si ar fi devenit una dintre „granitele calde“ (provocari, schimburi de focuri de arma, schimburi de spioni etc.) ale Razboiului Rece. In 1947 sau ’48, o reforma scolara ar fi impus studiul limbii engleze din clasa a II-a primara – si ar fi urmat protestele unei bune parti a intelectualitatii romane, in frunte cu Sadoveanu si Blaga, care ar fi spus ca nu trebuie neglijate limbile franceza sau germana. Refuzand din principiu tot ce este obligatoriu, tinerii elevi romani ar fi boicotat engleza si ar fi invatat in secret, pe sub banci, limba latina! Tot in anii ’50, mai multi romani cu afaceri in domeniul petrolului ar fi impus linia politica dominanta si ar fi influentat guvernele. La inceputul anilor ’60, Sergiu Nicolaescu ar fi inceput o serie de filme cu un James Bond – 007 in varianta romaneasca, cu spioni, tinere femei seminude, arme sofisticate etc. In rolul principal: Iurie Darie (primele trei filme), apoi Florin Piersic (urmatoarele patru), apoi Adrian Pintea (in doua filme) etc. Disc-jockey-ul Cornel Chiriac nu ar mai fi ajuns, evident, in Germania (Radio Europa libera ar fi avut sediul la Moscova si nu la München), motiv pentru care ar fi fost gazda unui show de succes la Televiziunea Romana (un fel de Saturday Night Live), in care, spre finalul anilor ‘60, ar fi aparut chiar Beatles-ii, veniti intr-un miniturneu la Bucuresti, Iasi si Timisoara. Exista versiunea ca spionajul sovietic ar fi incercat sa-l rapeasca pe John Lennon dintr-un hotel din Iasi, dar o brigada de contraspionaj romaneasca, dirijata de junele capitan Mihai Pacepa, i-ar fi dejucat planurile.

Sindicatele romane ar fi fost relativ puternice, iar in fruntea lor, foarte activ, ar fi fost, de-a lungul anilor ’70 si ’80, un socialist pe nume Ion Iliescu, el insusi in conflict deschis cu veteranul sindicatelor procomuniste, mai varstnicul Nicolae Ceausescu. Ziarul Romania libera (organul opozitiei de stanga din tara noastra) ar fi tinut in mod vizibil partea primului. In 1988, alegerile prezidentiale ar fi fost castigate, surprinzator, de un (inca) tanar istoric de arta, pe nume Andrei Plesu. In fine, cea mai prolifica scriitoare a Romaniei ar fi fost Rodica Ojog-Brasoveanu; de-a lungul anilor ’70-’80, ea ar fi scris mai multe romane avand ca tema… (va continua la raspunsul urmator).

Imperiul Roman nu s-ar fi prabusit niciodata?

…Daca Imperiul Roman nu s-ar fi prabusit niciodata, provincia Dacia (romanizata) ar fi devenit o placa turnanta a comertului si a traficului de tot felul (marfuri, persoane, hasis si opiu, cai si arme din Orient) aici, la periferia imperiului. Astfel, romanii ar fi devenit niste comercianti prin excelenta, rivalizand doar cu grecii si evreii. Cu mijloacele timpului, ei ar fi fost “carausii“ Europei: de-a lungul secolelor IV-X, Marea Neagra si Mediterana ar fi fost strabatute de mii de vase romanesti. Legendar ar fi ramas un capitan de vas din secolul VIII, pe nume Traianus Basaescus Euxinus, care, la finele unei aventuroase cariere, ar fi ajuns pretor al provinciei Dacia. Trecerea la crestinism a Daciei (o data cu majoritatea provinciilor imperiale) s-ar fi facut in anul 830. In jurul anului 1000, provincia ar fi fost teatru de lupte intre armata confederata imperiala si o alianta de triburi migratoare venite dinspre Nord-Est (germani, vikingi, bulgari, mai apoi tatari etc.). Vreme de cinci secole, Dacia ar fi cazut prada instabilitatii politice si unor dese razboaie.

Ca limita a imperiului la granita de Rasarit, Dacia ar fi fost direct influentata de ascensiunea taratului rus rival. Din punct de vedere cultural, la noi ar fi fost un centru al culturii catolice (prima universitate, cea de la Napoca, ar fi existat din 876), in continua competitie cu ortodoxia rusilor. Dacii ar vorbi si azi un soi de latina „modernizata“ (si relativ impura, din cauza termenilor germanici si saxoni). In conflictul mondial din 1898-1905, care a plecat de la un atentat ce a avut loc in oraselul Dierna (Orsova), pe Dunare, s-ar fi infruntat Imperiul Roman si Taratul Rus, iar in 1903 Republica Americana ar fi intrat in razboi de partea Romei. Ar fi urmat apoi un veac de pace. Intr-un roman al Rodicai Ojog-Brasoveanu, exista ca personaj si un scriitor dac, autor (prin 1975) al unui roman de fictiune in care descrie ce s-ar fi intamplat daca Republica Americana ar fi cucerit pe la mijlocul secolului XX partea rasariteana a Imperiului Roman si ar fi ajuns in conflict cu taratul rus renascut.

Nu ar fi disparut dinozaurii?

Text: dr. Zoltan Csiki, paleontolog, Universitatea Bucuresti

Dinozaurii au dominat toate ecosistemele terestre timp de peste 150 de milioane de ani. In tot acest rastimp, mamiferele, care au aparut in acelasi timp cu primii dinozauri, au trait in umbra acestora, nefiind capabile sa ii concureze in mod serios. Din punctul de vedere al niselor ecologice reprezentate, mamiferele au ramas blocate in cea de insectivore minuscule, doar putine specii ajungand sa se adapteze la alte moduri de viata (omnivor, carnivor), in timp ce erbivorele mezozoice au apartinut exclusiv grupului dinozaurilor (sauropode, hadrozauri, ankylozauri, ceratopsieni) sau altor grupuri de reptile. Disparitia dinozaurilor a deschis larg calea mamiferelor, care au evoluat in ritm rapid si au ocupat toate nisele ecologice ramase goale, de la erbivore de toate taliile, la pradatorii de top.

Pornind de la aceste date, putem explora (imaginar) ipoteza „Ce s-ar fi intamplat daca dinozaurii nu ar fi disparut?“ Ocupand in continuare toate nisele ecologice importante si adaptandu-se (au facut-o deja cu succes in Cretacicul tarziu) plantelor noi, cu flori (angiospermele) recent aparute, erbivorele ar fi continuat sa domneasca peste savanele si stepele Paleogenului. Iar dintre carnivore, numeroase grupe au facut deja sau erau pe cale sa faca pasul catre un mod de viata mai activ, sustinut de un metabolism intens (endotermia), ele avand corpul acoperit de par sau de pene pentru a-l proteja impotriva fluctuatiilor exterioare de temperatura. La unii dinozauri pradatori, de talie mica, au aparut si adaptari pentru un mod de viata nocturn, cum ar fi vederea stereoscopica, adaptare la vizibilitate redusa prin cresterea importantei centrului vizual al creierului, precum si alte adaptari printre care un mod de viata social, ingrijirea cuibului si a puilor, cresterea dimensiunii creierului sau manevrabilitatea degetelor de la brate – multe dintre acestea fiind intalnite azi si la primate. Este posibil de imaginat ca acesti mici pradatori sa fi evoluat, in lipsa unor concurenti, in felul in care acest lucru a fost imaginat de catre Russel si Séguin in 1982, rezultand un „dinosauroid“ cu trasaturi umane.

Citeste continuarea in pagina a doua